Uneori am nevoie să stau cuminte în colțul meu
Să aud zgomotul mașinilor care trec pe stradă
Să mă ascund de toate vocile ce mă înconjoară
Să pot domoli zgomotul din capul meu
Am nevoie să contemplez
la nemurirea sufletului
de parcă ar trebui să completez
un formular al sunetului…
Sunet care mă apasă.
Care mă face să fiu neliniștit în propria casă…
Vreau să fumez liniștit o țigară
Să stau liniștit în ceas de seară
Să mă uit așa… pe pereți
Ca și cum aș privi în gol spre alte vieți
Vreau să îmi las mintea să se odihnească
Să o ajut cum pot să nu mai obosească.
Vreau să stau singur cu mine,
Să nu-mi mai las mintea să mă domine…
Vreau ca totul să se oprească
Vreau să pot simți că nu îmi mai pasă
De responsabilitățile de zi cu zi
Și să răscolesc din nou în lada cu jucării
Vreau să fiu din nou copil
Să nu mă mai deranjeze acest zgomot inutil
Vreau să pot zâmbi din nou,
Să-mi pot înrăma zâmbetul într-un tablou
Vreau doar să dau volumul mai încet,
Să pot începe din nou să cuget,
La viața mea de altă dată,
La vremurile în care nu mă gândeam la soartă.
Vreau să mă odihnesc puțin,
Și să îmi pun un pahar de vin,
Să mă bucur de fericire,
Să pot zâmbi în neștire.
Vreau să încetinesc puțin ritmul
Să pot să-mi ascult sufletul…
