Mai știi draga mea,
Când ieșeam dimineața devreme pe plajă,
Să surprindem răsăritul?

Nisipul ne masa tălpile,
Sunetul apei ne oferea o senzație de relaxare,
Iar lumina alburie ne încânta privirea

Îmi amintesc cum te supărai,
Că vântul îți ciufulea părul frumos,
Iar eu râdeam cu gura întreagă

Sau când ne plimbam pe plajă
Și adunam tot felul de scoici și melcișori
Ca să construim diverse ornamente

Ne uitam amândoi fermecați la zborul pescărușilor
Și le studiam cu atenție zborul
Ascultând cum vorbesc pe limba lor

Eram fascinați de valurile care se izbeau de dig
Și de sunetul infernal pe care îl generau,
Stropind violent nisipul

Mereu am iubit marea
Mereu am identificat perfecțiunea în peisajul simplist
Mereu am adorat felul în care simțurile noaste se ascuțeau
Ascultam valurile, simțeam mirosul apei sărate, ne bucuram că nisipul ne încălzește tălpile…

Dar știi, toate astea nu ar mai fi niciodată la fel fără tine
Iubesc marea, dar tu ești marea mea… IUBIRE.

Leave a Reply

Your email address will not be published.