Gândurile…

S-au pus toate în rând pe balustrada minții mele şi-au început a bodogăni întruna vrute şi nevrute.
Mi-am dorit să le înțeleg, dar din toată zarva lor au rămas doar câteva sentimente buimăcite.

Ce sunt gândurile în ziua de azi?
O înşiruire de voci hapsâne şi mândre de coacerea lor.
Egoiste prin gălăgia pe care o fac. Orgolioase prin insistența lor.

Am zăbovit o clipă privindu-le agitația. Cum să aleg un singur gând? Pe care să-l aleg?

La dumneata cum sunt gândurile? La fel de haotice?

Am strigat spre ele să înceteze. Să îşi aştepte fiecare rândul pentru a le putea înțelege.
Pe cuvânt, mai inexistentă ca atunci nu mă simțisem niciodată.
Părea că toată viața mea constă în vacarmul lor.

Ce-aş fi putut face? Mă găseam într-o situație lamentabilă.

Lumea merge înainte nederanjată de gânduri, iar eu încă mă simt ca o stană de piatră.
Exilată, blocată şi încătuşată de propriile-mi gânduri.

Este omul cu adevărat creator de gânduri? 


Dar ale mele parcă s-ar fi creat singure!
Apărute dintr-o lume ciudată.
Şi oricine fabrică gânduri
într-ale mele a turnat prea multă nebunie.
Altfel de ce nu se potolesc?

Dar oare acestea n-or fi tot gânduri? Ba sunt!
Create de mine. Gânduri despre gânduri.

Repetiția devine supărătoare, ştiu. Chibzuiri, judecăți…sinonimele astea…
Poate dacă rămân într-un stadiu simplist aş avea o şansă de a-mi regăsi liniştea.
Dealtfel n-aş fi apoi la fel de complicată precum sunt ele?

Am obosit, sincer!
Oricât de mult mă strofoc să le țin în frâu,
nebunele parcă tot mai tare zbiară.
Se mai şi înmulțesc!

Gata! Fie! Facă ce vor!
Să zbiere, să bodogăne toate-o dată
să se agite…Treaba lor!
Nu îmi mai pasă!

Dar stai!

Iată, zgomotul se îndepărtează.
Abia le mai aud larma.

Ce crezi?

O idee despre gânduri ar fi să le lăsăm să fie?
Se pare că da. Sau cel puțin aşa cred.
Nu le mai dau atât de multă importanță şi iată
S-a făcut linişte!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *