Pastel

Cerul albastru nu era pătat de niciun nor alb sau gri,
iar iarba era de un verde aprins…

Toporașii mov alcătuiau un decor de poveste
Eram doar noi și copacii mari, cu scoarța în diferite nuanțe de maro

Tu aveai o bluză roșie…
Și… purtai pantalonii aceia negri ca abanosul

iar eu eram îmbrăcat cu o geacă verde-kaki, de culoarea toamnei
Și… purtam blugii aceia albaștri spălăciți

Îmi amintesc că râdeai de mine
că m-am costumat în tataia,
că port culori sobre
Îmi amintesc cum râdeai
Cu un râs atât de colorat
de zici că era un curcubeu…

Și aveai chipul luminos
ca și cum fața ta rotundă ar fi compusă dintr-un milion de licurici
Și ascultam împreună susurul apei de culoare albastru-deschis
un albastru destul de transparent
ce se împletea cu griul pietrelor.

Ne uitam amândoi pierduți la verdele din fața noastră
și ne imaginam mereu o viață colorată,
cu puțin gri și mult roz cu picățele…