Viața:

Viața stă şi priveşte de pe o balanță ruginită.
Cu talerele-i spintecate se încumetă uneori să ofere nemurirea,
iar alteori adună în pumni urlete şi lacrimi.

Sufletul:

Nu ştiu cum a socotit Dumnezeu sufletele,
însă al meu pare a fi o virgulă.
Pare că începe din Rai şi se curbează spre Iad.

Zâmbetul:

Buza cărnoasă crapă,
iar zgomotul se sinucide în cratere.

Lacrima:

Ochii au surzit demult ascultând în tăcere scârțâitul umed
care alunecă spre stomacul în care fluturii au putrezit.

Dumnezeu:

Încă învârte laturile cubului Rubik,
dar îi dă cu virgulă.

Moartea:

Face baloane imense de săpun folosindu-şi coasa.
Zâmbeşte.
Coasa aceea chiar seamănă cu o virgulă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *